Ce știm și ce nu știm despre cauzele tumorilor cerebrale

Prima întrebare pe care mi-o pune orice pacient după ce află diagnosticul este: de ce? De ce eu? Ce am făcut sau ce nu am făcut?

Răspunsul onest, pe care îl dau de fiecare dată, este: în marea majoritate a cazurilor, nu știm. Nu există un răspuns simplu, nu există un vinovat identificabil și nu există un comportament unic care să fi cauzat tumora. Știu că acest răspuns nu aduce liniștea pe care o caută pacientul. Dar prefer onestitatea unui răspuns fabricat care nu ajută pe nimeni.

Mecanismul de bază al apariției tumorilor

Tumorile apar atunci când celulele normale suferă mutații genetice care perturbă mecanismele normale de control al diviziunii celulare. În mod normal, celulele se divid în mod ordonat, se diferențiază și, atunci când sunt deteriorate, intră în apoptoză — moartea celulară programată. O celulă tumorală a pierdut aceste mecanisme de control: se divide necontrolat, nu se diferențiază normal și nu moare atunci când ar trebui.

Aceste mutații se acumulează în timp, prin erori de copiere a ADN-ului care apar la fiecare diviziune celulară. Cele mai multe erori sunt detectate și corectate de mecanismele de reparare a ADN-ului. Ocazional, o mutație scapă și afectează gene cheie implicate în controlul creșterii celulare. Cât de agresivă devine tumora depinde de numărul și tipul mutațiilor acumulate.

Factorii de risc dovediți științific

Radiațiile ionizante sunt singurul factor de mediu confirmat ca factor de risc pentru tumorile cerebrale. Expunerea la doze ridicate de radiații — fie ca parte a unui tratament oncologic anterior, fie în context profesional sau accidental — crește riscul de apariție a unor tumori cerebrale la decenii după expunere. Radiațiile de uz medical de rutină, cum ar fi radiografia sau tomografia computerizată, nu sunt asociate cu un risc semnificativ.

Vârsta este un factor de risc demografic. Frecvența tumorilor cerebrale crește cu vârsta, mai ales după 50-60 de ani, pentru tipurile cele mai agresive cum este glioblastomul. Există însă și tipuri de tumori cu incidență crescută la copii și la adulți tineri.

Imunosupresia — fie determinată de boli cum este infecția HIV, fie indusă medicamentos după transplant de organ — crește riscul anumitor tipuri de tumori cerebrale, în special limfoamele cerebrale primare.

Expunerea ocupațională la anumiți agenți chimici, cum ar fi formaldehida sau clorura de vinil, a fost asociată în unele studii cu un risc ușor crescut de tumori cerebrale. Asocierea nu este la fel de puternică și consistentă ca în cazul altor cancere, dar este menționată în literatura de specialitate.

Sindroamele genetice — o minoritate importantă

Există un grup de sindroame genetice rare care predispun la apariția tumorilor cerebrale. Neurofibromatoza de tip 1 și tip 2, scleroza tuberoasă, sindromul Von Hippel-Lindau și sindromul Li-Fraumeni sunt exemple în care o mutație transmisă genetic crește semnificativ riscul de a dezvolta tumori ale sistemului nervos.

Aceste sindroame se caracterizează adesea prin tumori multiple, apariția la vârste tinere și un istoric familial pozitiv. Reprezintă însă o minoritate mică a tuturor tumorilor cerebrale diagnosticate. În absența unui context familial sugestiv, riscul genetic transmisibil este scăzut.

Ce nu este factor de risc dovedit — inclusiv telefonul mobil

Telefonul mobil este poate cel mai controversat subiect în contextul factorilor de risc pentru tumorile cerebrale. Îngrijorarea populară este inteligibilă: un dispozitiv pe care îl ținem lângă cap ore întregi pe zi, care emite radiații electromagnetice. Trebuie să fie o problemă, nu?

Biologia ne spune altceva. Radiațiile emise de telefoanele mobile sunt radiații neionizante, cu o energie mult mai mică decât cea a luminii vizibile. Doar radiațiile ionizante — razele X, razele gamma, radiațiile ultraviolete intense — au energia necesară pentru a rupe legăturile din ADN și a produce mutații. Studiile epidemiologice mari, desfășurate pe sute de mii de persoane, nu au găsit o asociere semnificativă și consistentă între utilizarea telefonului mobil și riscul de tumoră cerebrală.

La fel, nu există dovezi științifice solide care să asocieze consumul de zahăr, coloranții alimentari, ondulatul părului, utilizarea microundelor sau stresul psihologic cu apariția tumorilor cerebrale. Mitul telefonului mobil, în special, este unul pe care îl aud constant și pe care îl demontez constant.

De ce absența unei cauze clare nu trebuie să fie paralizantă

Înțeleg frustrarea de a nu putea identifica un vinovat. Este mai ușor să te lupți cu ceva concret decât cu un risc difuz și nedefinit. Dar absența unei cauze clare are și un revers pozitiv: nu există comportamente pe care să le fi putut evita și pe care să le regretați acum.

Concentrați energia nu pe cauze, ci pe următorul pas: diagnosticul complet, planul de tratament și resursele medicale disponibile. Acolo este locul unde putem face ceva concret.

Articol redactat de Dr. Mihai Crăciun, medic primar neurochirurg.